Microîntreprindere sau impozit pe profit: în ce constă alegerea
Alegerea între microîntreprindere și impozit pe profit este alegerea între două baze de impozitare complet diferite. Regimul micro impozitează veniturile cu 1%, indiferent de cheltuieli și indiferent dacă firma are sau nu profit. Impozitul pe profit impozitează rezultatul fiscal cu 16%, adică diferența dintre venituri și cheltuieli, ajustată cu elementele nedeductibile și cu deducerile prevăzute de lege.
Din această diferență decurge totul. O firmă cu marjă mică plătește mai puțin pe profit; o firmă cu marjă mare plătește mai puțin pe venituri. Restul regulilor — plafon, condiție de personal, activități excluse — stabilesc doar cine are dreptul să aleagă.
Regimul microîntreprinderii în 2026: condițiile
Din 2026 regimul are o formă mai strictă decât în anii anteriori. Cota unică de 1% vine din OUG nr. 89/2025, care a eliminat cota de 3%, iar plafonul de 100.000 de euro a fost stabilit prin OUG nr. 156/2024, în continuarea reducerii de la 500.000 la 250.000 de euro aplicate în 2025. Condițiile cumulative, la data verificării, sunt cele de la art. 47 din Codul fiscal:
- Venituri sub plafonul de 100.000 de euro realizate în exercițiul financiar precedent, transformate în lei la cursul de schimb de la închiderea exercițiului. Pentru verificarea încadrării în 2026 se folosește cursul comunicat de BNR pentru 31 decembrie 2025, de 5,0985 lei/euro — adică un plafon de 509.850 lei. Verificarea nu se face doar pe veniturile firmei: art. 47 alin. (1^1) din Codul fiscal prevede că limita se verifică însumând veniturile persoanei juridice române cu cele ale întreprinderilor legate cu aceasta, iar art. 52 alin. (5^1), în forma dată de OUG nr. 8/2026, aplică aceeași cumulare la depășirea plafonului în cursul anului.
- Cel puțin un salariat — contract individual de muncă cu normă întreagă sau mai multe contracte cu timp parțial care însumează echivalentul unei norme întregi. Societatea nou-înființată are, potrivit art. 48 alin. (3) din Codul fiscal, un termen de 90 de zile inclusiv de la data înregistrării pentru a îndeplini condiția. Separat, art. 48 alin. (3^3) prevede că cerința se consideră îndeplinită și când salariatul se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, cu condiția ca perioada cumulată a concediului să nu depășească 30 de zile pe întreg anul fiscal.
- Capital social deținut de alte persoane decât statul și unitățile administrativ-teritoriale.
- Firma nu se află în dizolvare urmată de lichidare.
- Activitatea nu se încadrează în categoriile excluse expres — printre acestea, activitățile bancare, de asigurări și reasigurări, piețele de capital, jocurile de noroc și explorarea sau exploatarea zăcămintelor de petrol și gaze naturale.
- Limitarea numărului de microîntreprinderi deținute de același asociat, peste un anumit procent de participare.
Ce nu mai este o condiție: vechea limită a veniturilor din consultanță și management în totalul veniturilor. Litera din art. 47 alin. (1) care o prevedea este abrogată, deci o firmă de servicii care facturează exclusiv consultanță poate aplica regimul micro dacă îndeplinește condițiile de mai sus. Este cea mai frecventă informație depășită care circulă încă în discuțiile despre micro.
Textul consolidat al Codului fiscal este disponibil în forma consolidată publicată de ANAF.
Ce s-a schimbat față de anii anteriori
| Element | Situația anterioară | Din 2026 |
|---|---|---|
| Cote | Două cote: 1% și 3%, în funcție de tipul veniturilor și de personal | O singură cotă: 1% |
| Plafon de venituri | Redus în trepte succesive în anii anteriori | 100.000 de euro |
| Condiția de personal | Cel puțin un salariat pentru cota mică | Cel puțin un salariat, ca acces la regim |
| Consecința neîndeplinirii condițiilor | Trecerea la cota de 3% | Trecerea la impozit pe profit de 16% |
Eliminarea cotei de 3% este schimbarea cu cel mai mare efect practic. Până acum, o firmă care nu îndeplinea condiția de personal rămânea în regimul micro, cu o cotă mai mare. Acum nu mai există treaptă intermediară: firma iese direct la impozit pe profit, cu tot ce înseamnă asta — evidență fiscală a cheltuielilor deductibile, ajustări fiscale, declarația anuală 101.
Cum se calculează, concret, fiecare regim
Impozitul micro se aplică asupra veniturilor, cu câteva excluderi prevăzute de lege — printre care veniturile din provizioane și ajustări pentru depreciere care au fost cheltuieli nedeductibile, veniturile din diferențe de curs și despăgubirile primite. Nu se scad cheltuielile. Se declară trimestrial, prin formularul 100, cu termen la 25 ale lunii următoare trimestrului.
Impozitul pe profit se aplică asupra rezultatului fiscal: venituri minus cheltuieli, plus cheltuielile nedeductibile, minus veniturile neimpozabile și deducerile fiscale. Se declară trimestrial prin formularul 100 și se regularizează anual prin declarația 101.
Diferența de efort administrativ este reală și merită contabilizată separat de impozit: regimul de profit cere o evidență fiscală riguroasă a deductibilității, în timp ce regimul micro cere, în esență, o evidență corectă a veniturilor.
Comparație numerică pe scenarii
Tabelul de mai jos este o ipoteză de calcul, nu o previziune. Compară strict impozitul pe venit sau pe profit, la aceeași cifră de afaceri și la marje diferite. Nu include costul salariatului, care există în ambele variante atunci când firma îl are, și nici impozitul pe dividende, identic în ambele regimuri.
| Cifră de afaceri anuală | Marjă a profitului impozabil | Impozit micro (1% din venituri) | Impozit pe profit (16% din profit) | Diferență |
|---|---|---|---|---|
| 300.000 lei | 5% (15.000 lei) | 3.000 lei | 2.400 lei | Profitul, cu 600 lei mai puțin |
| 300.000 lei | 15% (45.000 lei) | 3.000 lei | 7.200 lei | Micro, cu 4.200 lei mai puțin |
| 500.000 lei | 5% (25.000 lei) | 5.000 lei | 4.000 lei | Profitul, cu 1.000 lei mai puțin |
| 500.000 lei | 20% (100.000 lei) | 5.000 lei | 16.000 lei | Micro, cu 11.000 lei mai puțin |
| 500.000 lei | 6,25% (31.250 lei) | 5.000 lei | 5.000 lei | Punct de echilibru |
Reperul de reținut: 6,25%. Acesta este raportul dintre cele două cote (1% împărțit la 16%) și marchează marja profitului impozabil la care cele două regimuri produc aceeași sumă. Sub 6,25% marjă, impozitul pe profit costă mai puțin. Peste, regimul micro costă mai puțin.
Reperul se mută în cazul concret, din trei motive: cheltuielile nedeductibile umflă baza impozabilă la regimul de profit; pierderile fiscale reportate o reduc; iar sponsorizările și alte facilități se aplică diferit. De aceea comparația se face pe cifrele firmei, nu pe formulă.
Când și cum se iese din regimul micro
Ieșirea nu este o opțiune administrativă, ci o consecință automată a neîndeplinirii condițiilor.
| Situație | Din ce moment se aplică impozitul pe profit |
|---|---|
| Depășirea plafonului de venituri în cursul anului | Începând cu trimestrul în care s-a depășit plafonul |
| Pierderea condiției de personal, fără înlocuire în termenul legal | Începând cu trimestrul în care condiția nu mai este îndeplinită |
| Intrarea într-o activitate exclusă de lege | Începând cu trimestrul respectiv |
| Neîndeplinirea condițiilor la verificarea de la începutul anului | De la 1 ianuarie |
Trecerea la impozit pe profit nu este retroactivă până la începutul anului, dar nici amânată la anul următor. Trimestrele deja impozitate cu 1% rămân așa; din trimestrul declanșator, firma calculează impozit pe profit.
Schimbarea regimului se comunică organului fiscal prin declarație de mențiuni, în termenul prevăzut de lege. Practic, momentul critic nu este declarația, ci contabilitatea: din trimestrul trecerii, firma are nevoie de o evidență a deductibilității cheltuielilor pe care, în regim micro, nu era obligată să o țină cu aceeași rigoare.
Cazuri particulare
Firma nou-înființată. Poate opta pentru regimul micro de la înființare, dacă îndeplinește condițiile. Pentru condiția de personal, termenul este de 90 de zile inclusiv de la data înregistrării persoanei juridice — art. 48 alin. (3) din Codul fiscal, în forma dată de OUG nr. 8/2026, care a extins termenul anterior. O firmă care întârzie angajarea peste acest termen pierde accesul la regim.
Firma fără activitate. Rămâne obligată la depunerea declarațiilor, inclusiv SAF-T D406 trimestrial și situațiile financiare anuale. Absența veniturilor înseamnă impozit micro zero, dar nu înseamnă absența obligațiilor — detaliile sunt în calendarul fiscal.
Asociat cu mai multe firme. Aici se suprapun două reguli distincte. Prima: limitarea numărului de microîntreprinderi deținute de același asociat, peste procentul de participare prevăzut de lege. A doua, mai nouă și mai ușor de ratat: plafonul de 100.000 de euro se verifică pe veniturile cumulate ale întreprinderilor legate, potrivit art. 47 alin. (1^1) din Codul fiscal pentru încadrarea anuală și art. 52 alin. (5^1) pentru depășirea în cursul anului. Practic, două firme ale aceluiași asociat, fiecare cu 300.000 de lei venituri, pot depăși împreună plafonul, chiar dacă niciuna nu îl atinge singură. Ambele verificări se fac de ANAF prin corelarea datelor din registrul comerțului, automat.
Firma de servicii cu venituri din consultanță. Nu mai există o limită procentuală pentru aceste venituri: litera din art. 47 alin. (1) care o prevedea este abrogată. O firmă care facturează exclusiv consultanță sau management poate aplica regimul micro, dacă îndeplinește celelalte condiții. Rămân relevante doar categoriile de activitate excluse expres de art. 47 alin. (3).
Firma străină cu sediu permanent în România. Nu intră în regimul micro; se impozitează pe profitul atribuibil sediului permanent. Subiectul este tratat separat, la impozitarea nerezidenților.
Erorile frecvente
- Compararea celor două regimuri doar pe cota nominală. 1% pare mai mic decât 16%, dar bazele de impozitare sunt diferite. Comparația are sens doar la nivelul sumei efective de plată.
- Verificarea plafonului doar la sfârșitul anului. Depășirea în cursul anului produce efect din trimestrul respectiv, nu din anul următor.
- Angajarea făcută „pe hârtie”, cu normă redusă, fără atingerea echivalentului de normă întreagă.
- Ignorarea limitei pentru veniturile din consultanță și management la firmele de servicii.
- Trecerea la impozit pe profit fără schimbarea evidenței contabile. Cheltuielile nedocumentate corespunzător devin nedeductibile și cresc baza impozabilă exact în anul în care firma avea deja o problemă de marjă.
- Uitarea faptului că dividendele se adaugă peste ambele regimuri, cu 16% impozit din 2026 — vezi ghidul despre impozitul pe dividende.
Ce facem noi
Facem analiza pe cifrele reale ale firmei, nu pe formulă: proiecția veniturilor, structura cheltuielilor, elementele nedeductibile, costul salariatului obligatoriu și impozitul pe dividende, în ambele variante. Rezultatul este o comparație numerică pe scenarii, cu condițiile de verificat pe parcursul anului și cu momentele în care regimul se poate schimba automat. Dacă decizia atrage trecerea la impozit pe profit, preluăm și evidența — vezi consultanță fiscală și servicii de contabilitate.
Ce se schimbă în practică după trecere
Firmele resimt trecerea la impozit pe profit mai puțin ca pe o creștere de impozit și mai mult ca pe o schimbare de disciplină. În regim micro, o factură de cheltuială fără documentație completă nu afectează impozitul. În regim de profit, aceeași factură devine cheltuială nedeductibilă și se traduce direct în 16% în plus. Diferența nu se vede în primul trimestru — se vede la regularizarea anuală, când e prea târziu pentru documentele lipsă.
